Muzeul Paleontologic din Duruitoarea Veche

De ce există un muzeu de paleontologie într-un sat

Pentru că satul stă pe cel mai vechi loc de locuire umană cunoscut din Republica Moldova. Grota Duruitoarea Veche, de lângă sat, a fost semnalată în 1958 de arheologul Nicolae Chetraru și săpată cu întreruperi până în 1973. Din ea au ieșit circa 20.000 de resturi de oase, dintre care aproape 10.000 numai din stratul al doilea, în care s-au recunoscut 54 de specii de mamifere și 29 de specii de păsări, plus unelte din silex, corn și os.

O parte din piesele mari au plecat la Chișinău, în colecțiile Academiei de Științe și ale Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Alte câteva sunt la muzeul liceului din Costești. Restul, împreună cu tot ce au mai găsit sătenii de-a lungul anilor, arând sau săpând fundații, a rămas aici.

Ce vezi înăuntru

Muzeul are patru părți care se completează, și merită să le iei în ordinea aceasta.

Oasele

Sunt animale care nu mai există demult pe dealurile din jur: mamuți, urși de peșteră, rinoceri lânoși, cai sălbatici, bizoni, reni, cerbi și castori. Calul sălbatic e cel mai frecvent dintre toate, cu aproape cinci mii de oase găsite numai în stratul al doilea.

Cea mai impresionantă piesă din sală nu e cea mai mare, ci un maxilar întreg de cerb gigantic, cu toată dentiția la locul ei. Cerbul gigantic avea coarne de peste trei metri între vârfuri și a dispărut din Europa acum vreo șapte mii de ani.

Ursul de peșteră e recunoscut după colți. Erau animale mari, de până la o tonă, care iernau chiar în grotele din defileu, iar oamenii și urșii au folosit pe rând aceleași adăposturi, la mii de ani distanță unii de alții.

Într-un colț al sălii stă un bloc de piatră care pare o bucată de burete pietrificat. Este un recif coralier fosil, adică peretele unui recif care a crescut într-o mare caldă acum aproximativ zece până la douăzeci de milioane de ani. Din același recif sunt făcute și toltrele pe care le vezi ieșind din dealuri, pe tot drumul dintre sat și Prut.

Cioburile

Partea de arheologie sare peste sute de mii de ani și ajunge la cultura Cucuteni, adică mileniile V până la III înainte de Hristos. De atunci sunt statuetele de lut ars și cioburile pictate cu spirale, găsite chiar în hotarul satului.

Urmează o vitrină cu unelte și podoabe din secolele III și IV după Hristos, din perioada numită de arheologi Sântana de Mureș și Cerneahov. Un cimitir din aceeași perioadă a fost săpat la doi kilometri de aici, la Proscureni.

Casa

Sala etnografică este cealaltă jumătate a poveștii, adică ce s-a întâmplat pe valea aceasta după ce s-a topit gheața. Sunt ștergare, oale de lut, unelte de lemn, o roată de căruță, o canapea de epocă și un costum popular. Aproape fiecare obiect a fost donat de un om din sat, iar ghidul îți spune de la cine.

Icoanele

Ultima sală surprinde pe toată lumea, pentru că nu se potrivește cu nimic din ce ai văzut până acolo. Este o galerie de icoane și picturi pe sticlă, lucrate în cercul de pictură din sat. Sunt zeci de lucrări pe pereți și pe șevalete, semnate de copii, alături de câteva icoane vechi, adevărate, adunate din case.

Măseaua care a plecat la Moscova și nu s-a mai întors

Cea mai importantă descoperire făcută vreodată la Duruitoarea Veche nu se află în muzeu, și nici într-un alt muzeu. Nimeni nu știe unde este.

În stratul al doilea al grotei s-a găsit un fragment de mandibulă umană cu șase măsele, bine păstrat. Atât a rămas dintr-un om care a trăit, a vânat și a murit în valea aceasta. Din falca aceea, antropologii puteau spune cine era, cu ce se hrănea și cum arăta.

În 1960, piesa a fost trimisă la Moscova, profesorului Iakov Roghinski, șeful catedrei de antropologie a universității de acolo, pentru analize de laborator. De atunci nu a mai venit nicio veste despre ea. A rămas doar o fotografie alb-negru, publicată în monografia sitului. Cercetătorii care au scris monografia, printre care chiar Chetraru, descoperitorul grotei, scriu că soarta ei „rămâne o enigmă”.

Cine l-a făcut

Muzeul satului a fost pus pe picioare de oameni din comunitate, printre care primarul Dragoș Paniru și Raisa Tomuz, și s-a deschis în 2010. Nu a fost un proiect cu buget mare, ci o colecție care a crescut din ce aduceau oamenii, strânsă timp de peste douăzeci de ani din satele a șapte raioane din nord.

Muzeul pe care îl vezi azi vine însă din 2016 și 2017. Atunci Nicolae Moscalu, gazda de la Hanul Cu Noroc și director al Asociației Obștești „Moștenitorii” din Bălți, a dus proiectul „Renașterea istoriei”, în programul CHOICE, finanțat de Uniunea Europeană, cu un buget de aproximativ 20.000 de euro. Atunci a apărut expoziția despre omul preistoric, iar muzeul, grota și defileul au fost legate într-un singur traseu, inaugurat pe 14 iunie 2017. La partea paleontologică au lucrat cercetători de la Academia de Științe: Anatolie David, Viorica Pascari și Theodor Obadă.

La inaugurare, Nicolae spunea că ideea a fost să readucă grota la viață și să iasă un model pentru alte sate care au un patrimoniu și nu știu ce să facă cu el.

Asta explică și tonul locului. Nu e un muzeu care îți explică de sus, ci unul în care Nicolae îți arată o piesă și îți spune de pe ce deal a fost adusă.

Vizitează-l înainte de grotă, nu după

Este cel mai util sfat pentru ziua aceasta. Dacă mergi direct la defileu, vezi o stâncă frumoasă cu o gaură în ea, și cam atât. După ce ai văzut în vitrine ce a ieșit din straturile acelea, adică dinții, uneltele și oasele, privești altfel peretele de calcar. Știi la ce adâncime s-a găsit fiecare lucru și de ce contează.

Muzeul și grota sunt aproape unul de altul, deci le poți vedea în aceeași dimineață.

Întrebări frecvente

Ce este Muzeul din Duruitoarea Veche?

Este muzeul satului Duruitoarea Veche, raionul Rîșcani, deschis în 2010 și extins în 2017 de Nicolae Moscalu, prin asociația „Moștenitorii”, în complexul muzeal Duruitoarea Veche, care cuprinde muzeul, grota și defileul. Are o secție de paleontologie cu fosile scoase din grota de lângă sat, o secție de arheologie, o sală etnografică și o galerie de icoane pe sticlă.

Ce se poate vedea în muzeu?

Oase de mamut, urs de peșteră, rinocer lânos, cal sălbatic, bizon, ren, cerb gigantic și castor, toate din grota și defileul de lângă sat. Unelte de silex, corn și os. Statuete și ceramică din cultura Cucuteni, adică mileniile V până la III înainte de Hristos. O sală etnografică și o galerie de icoane pe sticlă, lucrate în cercul de pictură din sat.

Cât costă vizita la muzeu?

Excursia cu ghid care cuprinde muzeul, grota și Defileul Duruitoarea costă 500 de lei pentru un grup de până la 10 persoane și 800 de lei pentru 11 sau mai multe. Se aranjează prin pensiunea Hanul Cu Noroc, la +373 798 48 077.

Cât durează vizita?

Muzeul singur, între 45 și 60 de minute. Împreună cu grota și defileul, între trei și patru ore. Îți recomandăm să vezi întâi muzeul și apoi grota, pentru că după ce vezi ce a ieșit din straturi privești altfel defileul.

Unde se află față de pensiune?

La 15 minute pe jos de Hanul Cu Noroc, în același sat, în clădirea fostei școli primare. Grota și defileul sunt alături de muzeu, deci le poți vedea în aceeași dimineață.

Cât de vechi sunt exponatele?

Cele mai vechi vin din straturile de jos ale grotei, datate de cercetători între 300.000 și 180.000 de ani. Ceramica și statuetele Cucuteni sunt mult mai recente, din mileniile V până la III înainte de Hristos, iar obiectele din sala etnografică au între cincizeci și o sută cincizeci de ani.